Rușii le-au scos de la secret: imagini de la detonarea celei mai mari bombe nucleare
Bombele cu hidrogen, cele mai explozive din lume, nu au mărime limită teoretică. Cu cât este mai mare cantitatea de combustibil, cu atât este mai mare explozia. Când SUA au detonat prima bombă de acest fel, forța sa distructivă a fost de 700 ori mai mare decât cea a bombei atomice care a distrus Hiroshima.
În cele mai negre zile ale Războiului Rece, sovieticii și americanii nu au fost în competiție numai pentru a construi cele mai multe arme. Fiecare a căutat să construiască cea mai mare bombă.
„A existat o cursă de megatonaj: cine urma să aibă o bombă mai mare, a declarat Robert S. Norris, istoric al erei atomice. “Iar sovieticii au câștigat”.
Săptămâna trecută, agenția rusească pentru energie nucleară, Rosatom, a declasificat un film documentar de 40 de minute despre cea mai mare explozie cu hidrogen din lume.
Dispozitivului numit Tsar Bomba, sau bomba Țarului, a explodat pe 30 octombrie 1961, avea 50 de megatone, sau echivalentul a 50 milioane de tone de explozibili convenționali.
Aceasta a fost de 3.333 ori mai distructivă decât bomba de la Hiroshima și, de asemenea, mult mai puternică decât arma de 15 megatone produsă de statele Unite în 1954 în cea mai mare explozie cu bombă pe bază de hidrogen de până atunci.
Din mai multe unghiuri și distanțe, filmul prezintă dezvoltarea gigantului nor ciupercă de 67 de kilometri în înălțime, de șapte ori mai mult decât Muntele Everest.
Cu opt metri lungime și aproape doi metri înălțime, Bomba Țarului era atât de mare încât a fost nevoie ca ușile camerei de bombe ale avionului de bombardament sovietic Tu-95V să fie înlăturate, la fel și câteva rezervoare de combustibil.
Avionul a lansat Bomba Țarului în dreptul coastei insulei Severny în apropiere de Oceanul Arctic. A explodat la patru mii de metri deasupra solului, iar unda exploziei a atins chiar și avionul, deși era la 120 de kilometri distanță. Din fericire pilotul a reușit să-l aducă la sol în siguranță.
Rusia a lansat anterior fotografii și clipuri video ale dispozitivului, cunoscut oficial drept RDS-220, iar acum lansarea completă dispune și de subtitrări în engleză.
Într-un interviu, Alex Wellerstein, istoric nuclear la Institutul de Tehnologie Stevens din Hoboken, a afirmat lansarea „un adaos frumos” la corpusul de informații publice.
El a afirmat că descrierea bombei din documentarul video este mult mai completă decât ar fi primit în mod normal publicul, dar evită cu atenție detaliile tehnice secrete „în ciuda faptului că pare să arate informații din spatele scenei”.
Cursa înarmărilor a încetat însă
Un document top secret, scris în iulie 1963, la aproape doi ani după explozie, menționa că „Statele Unite au în prezent capacitatea de a proiecta o armă cu o astfel de forță distructivă”, menționează The New York Times.
Din fericire aceasta nu a apărut niciodată.
Bomba Țarului a fost o armă devastatoare și imposibil de aplicat. Dar și ultimul test nuclear deasupra solului. Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Sovietică au semnat Tratatul privind interzicerea parțială a armelor nucleare în 1963, care cerea ca testele să se mute în subteran.
New START, acordul de dezarmare nucleară din perioada lui Obama, limita numărul de arme nucleare strategice dintre Rusia și SUA. Acesta va expira în curând, iar statele nu dau semne că ar avea vreo intenție să-l reînnoiască.
Statele Unite dispun de câteva arme nucleare „tactice”, în timp ce Rusia lucrează la o gamă nouă, ceea ce înseamnă că vechea amenințare nucleară nu a dispărut cu totul. Imaginile cu Bomba Țarului sunt un semnal de alarmă despre puterea lor.